Innocentsunrise's Blog

Pentru Ana.

Wor(l)d — Tue, 11 Oct 2011 15:48:50 +0000

Si un soare transpus in frunze

Wor(l)d — Wed, 07 Sep 2011 19:28:56 +0000

Recunosc , fara sa ma acuz insa ca iar am neglijat blog-ul pentru mult timp … ca m-am pierdut in caietul pe care il tin mereu sub pat si de existenta caruia nu stia nimeni pana acum ceva timp… Nici macar eu nu mai stiam , era alt lucru pe care il pierdusem prin sertare in invalmaseala schimbarilor… dar pe care acum nu-l scap din ochi , dar uneori uit sa scriu in el cu un stilou, imi folosesc gandurile pentru asta ….si la ivirea zorilor cand il rasfoiesc … nu gasesc nimic ma complac si stiu ca o sa o iau de la capat curand…

Recunosc , ca m-am gandit de multe ori sa renunt sa scriu ceva ce pe multi dintre voi lasa rece, ca m-am aflat prinsa in incapacitatea mea… defapt nu delasarea mea pentru a scrie ” mereu ” ceva aici.

Azi revin , fara diacritice si probabil mult mai grabita , revin… inca nu mi-e clar pentru ce , sau inca nu am aflat de la Ana . Ce e clar pentru mine , e ca e toamna… ca soarele e in frunze si ca eu , am cu cativa cm mai lung parul decat toamna trecuta, mai multe amintiri , vise si visuri neimplinite .

Have fun and cookies!

Alt pic , din putinul “realitatii”

Wor(l)d — Thu, 07 Jul 2011 16:31:04 +0000

Ma supun regurilor , prea obosita fiind sa caut altceva … dar doar partial , nu o sa expun o problema cu Ipoteza, Concluzie si Demonstratie . O sa incep cu o intrebare al carei loc nici macar nu eu nu-l stiu … ” Ce se intampla daca…?”

Intr-o zi pleci sa-ti cumperi ” un ceva ” si peste doar cateva ore afli ca nu il poti folosi. Ca… degeaba ti-ai luat ” un ceva” de incaltat / imbracat/ purtat, cand picioarele tale vor ceda, si in locul lor , doar degetele vor mai alerga pe o tastatura … Cand de la o cazatura , de la o durere minora, vine ” un cineva ” si-ti spune uite-asa de parca ar fi un nimic ca ” picioarele tale nu vor mai rezista “

Si tot din cauza oboselii … ma opresc aici , urmand sa caut ( in somn ) Rezolvarea Problemei .

S-un pic de “realitate”

Wor(l)d — Wed, 29 Jun 2011 15:54:35 +0000

Dupa ce suni, la interfon, la 394865786744 de Uameni , intr-un final cineva iti deschide usa si poti sa canti ”La multi ani” in scara blocului .

Happy B-day :* !

Cookies for you !

Pastreaza…

Wor(l)d — Thu, 23 Jun 2011 21:24:10 +0000

…. fiecare strop de ploaie ce se scurge de pe frunte dupa o zi groaznic de calda( vara, vara, vara..) in care nu ai putut sa atingi adancurile muntilor, fiind nevoit sa stai acasa in fata unui calculator , alungand plictiseala zilnica cu aceleasi melodii preferate ascultate zilnic .

… doar pentru tine , ca un adevarat egoist, fiecare frimitura de ceva ce-ti desparte corpul de sufletul printr-un pod din panza de pianjan , ce sta sub o lupa, gata sa aprinda betele de chibrit , singurele ce sustin podul .

… fiecare farama ce aduce un rau in fisura si pluta din 3 busteni si legatura de sfoara, care te face sa treci peste apa.

Nope.

Keep all!

Have fun and cookies!

Enjoy (:

Wor(l)d — Wed, 15 Jun 2011 18:21:20 +0000

Have fun and cookies !

Dreaming (:

Wor(l)d — Wed, 01 Jun 2011 17:25:59 +0000

Teoretic in fiecare noapte cautam sa gasim prin pat visele ce fac ca noaptea sa devina o zi traita cu ochii inchisi, intr-un univers compensatoriu al cotidianul apatic ( intaresc : mereu la fel si neschimbat). Cele ce la aparitia zorilor dispar, de cele mai multe ori lasand doar vagi semne ale existentelor lor : un pat ravasit, o urma de transpiratie pe tricou si cateva chipuri/locuri/sentimete ramase intr-un colt al memoriei/inimii, asemanatoare cu ramasitele unei betii crunte ( exceptand durerile de cap… desigur (:, asta daca nu ai dat cu capul in caloriferul de langa pat in timp ce dormeai ).

Problematic e atunci cand visele devin visuri, pe care rareori le cauti prin pat. Vise ce ies din somn si devin visuri sfaramand astfel incetul cu incetul existenta placida. Un sigur vis ce iti poate schimba treptat obiceiurile( bye bye byee cotidian >:D< ) !

Asa s-a trezit intr-o dimineata Ioana, cu parul ravasit si ochii lipiti, dar cu un vis in minte si in suflet… de ce dimineata? Pentru ca toata noaptea se framantase incercand sa gaseasca un raspuns la intrebarile ce o urmareau de cateva zile incoace, reusind intr-un final sa adorma fara a gasi un raspuns. Ce raspuns… ce intrebare?

Raspunsul : Da…

Intrebarea: Sa incerc?

[Va urma ]

Killing all…

Wor(l)d — Mon, 30 May 2011 17:50:56 +0000

Si-mi infig coatele suparata in genunchi si ma ascund intr-un colt cu palmele in par si incerc sa nu plang a mia oara din cauza incapacitatii mele de a intelege ceva. Insa ca de fiecare data nu pot sa ma abtin , dupa ore de stat cu ochii in carti deja sunt prea obosita pentru a incerca sa ma adun, sa ma calmez , asa ca drept urmare aleg cea mai scurta cale spre nimic. Plang … plang ca un copil caruia i se naruie a mia oara castelul de nisip pentru ca l-a construit prea aproape de mare. Plang si imi ud ochii , obrajii , fruntea si parul cu palmele si-mi invinetesc piciorele cu pumnii si mintea cu intrebari ale caror raspunsuri le las mereu in urma. Plang , pentru ca nu am curaj sa spun “NU!” si chiar de as reusii … ar fi in zadar caci ar ramane doar spus, iar eu m-as intoarce la incapacitatea de a evada in bratele tale ….ea ma tine aici, acum…acasa .

Have a break

Wor(l)d — Mon, 23 May 2011 19:11:18 +0000

Sunt zile in care spunem : de maine … nu mai fac, sau de maine o sa o fac , sau…. de maine o sa renunt la shaorma mare cu ceapa si la sticla de 2 litri de cola pe care o tin ascunsa sub pat… de cate ori , facem ceea ce spunem ?

Un fel de jurnal de calatorie.

23.05.2011 Azi, nu mai pot .

Azi 23.05.2011, o zi… neobisuit de anormala pentru mine , cu toate ca nu m-am miscat mai mult de 6m in stanga si in dreapta si asta pentru a-mi lua o carte de pe noptira si o cana de cafea, ma simt de parca as fi mers o zi intreaga intr-un vagon de tren uitat de lume , in care nu prea am avut loc nici sa respir… ca de stat jos nici nu se mai pune problema… De ce? … nu ma mai obosesc demult sa caut raspuns la acest de ce?… e o pierdere de timp, in fond trecem peste… Problema e cand in spatele unei zile ca astea se stang mai multe intrebari , care surprinzator nu sunt legate nici de matematica, nici de fizica si nici de cum sa ii zic idioatei sa nu isi mai dea cu parfumul ala ca impute tot biroul . Intervin schimbari… oricat de nepastoare as fi fost pana acum ceva vreme privitor la minunata intrebare ” de ce?” acum… nu mai pot.

De ce?… pentru ca intr-un mod ciudat ma framanta mai mult ca oricand sa aflu ceva …. pentru ca maine nu o sa mai fiu aici , ca sa ii spun bafta fratelui meu la examen , o sa am curajul pentru prima oara sa plec, cu un bilet de tren in buzunar … da o sa plec , unde nu stiu… dar … inca nu am biletul ! Dar maine il voi avea chiar de la primele ore , am un plic , azi cumparat, in care am lasat impresiile mele despre locul pe care il voi parasii curand, si cu asta mi-am adus aminte ca trebuie sa ajung si la posta. Mi-am pus intr-un ghiozdan o cutie cu biscuiti , sosete , o esarfa, aparatul de fotografiat si termosul de cafea( o sa plec totusi dimineata nu as vrea sa dorm tot drumul ). Am completat doar 4 acte pentru maine , pe care nici nu ma obosesc sa le mai trimit , nu o sa fie nimeni care sa ma certe pentru inexistenta lor… hihi ! Mi-am pus pe scaun hainele cu care ma voi imbraca maine , langa ele parfumul si ochelarii de soare. Am terminat relativ repede presupusele bagaje pentru maine , deoarece nu trebuie sa dau de banuit , am reusit sa ascund chiar mult mai bine decat ma asteptam plecarea mea evidenta… de care probabil multi nu isi vor da seama , pentru ca ma voi intoarce mai repede decat ma astept chiar eu … sau nu )… si daca nu vreau sa cad maine din tren cand o sa pasesc pe trapa , chiar trebuie sa dorm.

Pa bai !

Mon cher ,

Am ales sa iti scriu aici si acum , sis a incept prin subliniez “ mon cher” pentru a te enerva si mai tare , nu ca nu ai fi destul de suparat pe mine , pentru ca ti-as fi ascuns ceva destul de important . Nu am de gand sa ma scuz pentru ce am facut si nici macar sa justific alegerea facuta, oricum ar fi faptul e consumat si probabil acum te intrebi” de ce primesti o scrisoare in locul unui telefon?”… asteptarea a luat sfarsit. Nu o sa iti insir cat de minunata e viata si ca esti ca o prajitura ( mai musc eu din tine , dar totusi) , nici cat de fericita si (multe dulcegariiiii)…. Doar o sa renunt pentru prima data la personajele ce dadeau viata ideiilor si imaginatiei mele, pentru prima data o sa scriu exact despre mine …. Si asta pentru ca tu trebuie sa afli ceva.Ca sa te linistesc : plec dar nu am patit nimic . E singura idée care mi-a venit in 5 minute , nu-mi place sa ma gandesc prea mult totul isi pierde din farmec si din intensitate si …. Incep sa ma linistesc si sa imi pierd din cuvinte,voi pleca, nu iti pot promita ca voi fi aici pentru totdeauna in schimb poti sa fi sigur ca voi fi acolo unde ma vei caut, si sunt sigura ca stii unde .

Cu drag Maria

Take your time…

Wor(l)d — Mon, 23 May 2011 15:42:44 +0000

Sunt atat de mic incat nu stiu sa vad, sa aud, sa gust… Insa intr-o seara , cand deja voi fi stiut sa vad, sa aud, sa gust … voi incepe sa merg, pentru ca ma voi fi saturat de tot ce am vazut, auzit aici si-mi voi vrea mai mult . O sa vreau pentru inceput sa inghit toata marea , sa imi fac patura din nisip , si perna din scoici, si-un cor din pescarusi, si muntele … o sa il am pe un deget si o sa-mi fac o cabana din stejarii lui, si-un pat si o masa, o mica coronita de flori sa mi-o prind in par. Si dupa ce voi avea toate astea… o sa vreau mai mult ! O sa vad, o sa aud , o sa gust, ba chiar o sa si merg!…Dar o sa incep sa simt …si totul se va schimba , o sa-mi fie dor de mare cand voi fi la munte , si cum patura mea de nisip se va deteriora vantul de la munte o sa sufle, mie… imi va fi frig , iar daca voi dorii sa fug la soare nu voi puntea pentru ca voi SIMTIIII ca sunt obosita si pentru prima data va trebui sa uit ca imi e frig si sa ma bucur doar de ce am . Ma voi lovi de o piatra ascutita , ma va durea, asa o sa descopar tristetea, apoi nu o sa reusesc sa trec un munte si furia imi va umple fata de lacrimi , si cineva mi le va sterge,astfel eu o sa cunosc prietenia , iar cand in spate voi vedea printre nori acel munte… Ah! Ce fericire!

Aici va incepe o lunga si frumoasa perioada in care o sa cad si o sa ma ridic razand si cu gleznele, genunchii sau coatele umflate si zgariate. Facand in fiecare clipa ceva nou , descoperind lumea , nu doar pe mine … si tot atunci cand imaginea mi se va oglindii intr-un colt de’albastru , o sa imi ating fata si parul , catindu-le cu apa fara sa stiu ca cineva ma priveste… si ma admira in toata naivitatea si naturaletea mea, urmarind fiecare gest al meu cu cea mai mare atentie… acel cineva, care dupa un timp imi umple obrajii de roseata… cel de care ma voi indragostii, urmand o alta lunga perioada in care mai multe sau mai putine se vor schimba….

Si nu ma opresc aici , pentru ca sunt prea lacom… nu-mi ajunge sa aud,sa merg,sa gust , sa simt…. o sa vreau sa fiu si rational… si o sa intreb ” De ce?”…dar’s mic si ” nu stiu ” cum da si cum nu, imi ramane doar sa ma mozolesc cu prajitura pe care o primesc acum de la mama .

Have fun and cookies .